Fundația Orange

Media


Curs opțional de T.I.C. și arte vizuale sau educație plastică „asistată” de tablete

Curs opțional de T.I.C. și arte vizuale sau educație plastică „asistată” de tablete

Atunci când nevoile de bază ale învățământului sunt satisfăcute, pot intra în scenă imaginația și creativitatea.

Este și cazul elevilor de la Școala Gimnazială Chiojdeni, care primesc din partea profesorului de informatică detalii prețioase despre parametri și algoritmi, dar și un opțional aparte: „T.I.C. și arte vizuale”. Odată cu implementarea proiectului Digitaliada în micuța școală din județul Vrancea, domnul profesor Emil Lazăr a avut ocazia să aducă la realitate un vis mai vechi: un curs despre artele frumoase susținut cu ajutorul tehnologiei digitale.

Digitaliada: Domnule profesor, opționalul de „T.I.C și arte vizuale” îl predați doar aici la Școala Gimnazială din Chiojdeni?

Emil Lazăr: Opționalul se adresează unei anumite categorii de elevi, practic este un curs interdisciplinar și oportunitatea mea a apărut odată cu implementarea proiectului Digitaliada în școala din Chiojdeni, altfel probabil ca nu mă ducea gândul să fac asta.

Digitaliada: Opționalul a devenit realitate cu ajutorul proiectului Digitaliada?

Emil Lazăr: Exact, când am prins proiectul deja știam ce am de făcut. Separat, am urmat și un curs de informatică creativă pe care îl aplic în opționalul de T.I.C., la care folosim tablete. Fac interdisciplinaritate pentru că găsesc chiar foarte multe puncte comune între informatică și arte. Deja mi se pare o zicală depășită că o imagine face cât o sută de cuvinte. Astăzi o imagine în mișcare face cât o mie de cuvinte.

Drept este că emoția reală o pot crea și transmite pe hârtie, pânză, geam și altele, dar un produs elaborat cu ajutorul unui soft informatic, chiar dacă nu creează aceeași emoție, dezvoltă undeva, în zona afectiva a fiecăruia, o sensibilitate pe care noi o căutam. E simplu să mergem pe disciplinele principale - matematica și română, dar ce se întâmplă cu celelalte materii? Copilul ar pleca trunchiat, cu personalitatea trunchiată, dacă ar avea cunoștințe doar despre litere și cifre. Elevul trebuie să crească armonios pentru a fi util societății, pentru a-și putea găsi un loc corect în societate.

 

TIC și arte frumoase la Chiojdeni, Vrancea


Digitaliada: Este prima dată când un profesor de informatică ne vorbește despre tehnologia digitală și despre emoție în aceeași frază. Cum reușiți să faceți asta domnule profesor?

Emil Lazăr: (...) Eu chiar le simt. Am avut odată o inspecție mare și predam Renașterea care pentru mine este Graal-ul educației plastice. Uitasem complet de personajul din clasă, inspectorul, și am început să le vorbesc elevilor despre Michelangelo cu a sa Pieta. Am sensibilizat copiii până la lacrimi, iar noi, profesori și inspectori, am avut parte de emoții puternice și pozitive.

Ce mi-a adus mie în plus tehnologia de la acest proiect? Aveam calculatoarele legate în rețea și le-am arătat copiilor și inspectorilor un filmuleț și câteva imagini. M-am folosit și mă folosesc în continuare cu succes de aceste mijloace moderne ca de orice material didactic.
 
Digitaliada: I-am văzut pe copii, sunt foarte implicați, iar la pauză nu s-a ridicat nimeni să plece. Elevii au rămas la mese și au continuat să lucreze. Așa se întâmplă de fiecare dată?
 

Emil Lazăr: Da. Avem un jurnal pe care trebuie să îl ținem după fiecare oră. La punctele slabe, la nemulțumiri, toți spun că ora este prea scurtă. Este atâta energie atunci când pornim o aplicație nouă, atâta energie se transmite către ei, încât e de neoprit. Și pentru mine timpul trece aproape la fel de repede ca pentru ei. Trebuie să îmi gestionez timpul astfel încât să nu mă las dus de val. Să vă mai dau un exemplu: am început cu RunMark pentru că în spatele oricărui joc există un algoritm de rezolvare.

În anii precedenți, predam algoritmii la tablă, făceam câteva probleme de matematică pe care le implementam în TurboPascal pentru care aveam o interfață cu 16 biți absolut neprietenoasă, un program complicat și restrictiv. Vă dați seama că acest sistem de predare nu trezea niciun sentiment în sufletul copilașului. Astăzi, având aplicații atât de prietenoase de codare prin joc, copiii iau contact cu produsul finit. Devin curioși și dispuși să își creeze mecanisme proprii de a ajunge la rezultatul corect. Finalitatea o reprezintă joculețul pe care fiecare copil trebuie să îl creeze până la sfârșitul acestui an școlar.  

Digitaliada: V-a fost greu să vă acomodați educației digitale?

Emil Lazăr: Nu, deloc! La fel ca în artă și educația o fac din pasiune. Când am făcut primul curs în 1995, am mers doar de curiozitate, să înțeleg ce anume gândește mașinăria aia pe care o vedeam și eu în filme. Acum sunt pur și simplu pasionat de domeniu - este foarte dinamic, nu îmi permite să mă plictisesc, trebuie să țin pasul cu toate noutățile.

Se spune că pe vremea noastră se citea mai mult, nu era atâta tehnologie. Sunt de acord cu asta și sunt adeptul cititului unei cărți reale, nu pe tabletă, însă trebuie să recunoaștem și le spun asta și părinților, generația copiilor din ziua de azi procesează mult mai multă informație decât am procesat noi pe vremea noastră. În calitate de cadru didactic, mai ales în domeniu informaticii, trebuie să îi dirijez către informația corectă.