Tohănean: Învățământul evoluează. Cel mai bun moment pentru a învăța este momentul în care greșești

Cum tehnologia, dispozitivele mobile și alte device-uri au devenit o normalitate în mai toate industriile și oferă acces la resurse numeroase – aplicații, tutoriale, soft-uri de calcul, platforme multimedia, roboți industriali coordonați prin calculator, este normal că școlile să țină pasul cu evoluția socială și să implementeze tehnologia digitală la clasă.

Fundația Orange susține acestă inițiativă globală prin proiectul Digitaliada, care încurajează utilizarea metodelor de lucru interactive și a conținutului digital educativ în școlile din mediul rural din România. Fundația Orange promovează educația digitală și la nivel național prin platforma online www.digitaliada.ro pe care se găsesc materiale educative digitale. Platforma găzduiește și un concurs anual de materiale digitale care încurajează crearea de conținut original și open source, ce poate fi utilizat în procesul de învățare. Rareș Tohănean, câștigătorul premiului I al primei ediții a concursului de materiale digitale educaționale #Digitaliada, ne-a răspuns la câteva întrebări.

Digitaliada: Domnule Tohănean, vă luptați cu morile de vânt? 

Inginer IT Rareș Tohănean: Nicidecum. Tot ceea ce facem este în concordanță cu evoluția normală a tehnologiei și cu modul în care se aplică digitalul în educația copiilor. Astăzi, gadget-urile sunt o normalitate în viața unui copil, iar în acest context este foarte greu, spre imposibil, să mai captezi atenția elevului cu mijloacele tradiționale de învățare. Suntem convinși că succesul procesului de învățare modern constă în a-i capta elevului atenția cu un dispozitiv tehnologic cu care el este familiarizat și de a-l determina pe acesta să înțeleagă că tehnologia poate fi folosită și în scopuri educative, nu doar în scopuri de divertisment și socializare. Aici trebuie să fim realiști și să admitem că un copil nu mai reacționează cu entuziasm atunci când vede o carte, dar entuziasmul reapare instantaneu atunci când vizionează un filmuleț pe YouTube. Nu conținutul pe care îl vizionează este problema tinerilor, ci mijlocul prin care le este oferită informația. 

Digitaliada: Înțelege societatea românească evoluția învățământului, la nivel global? Se vede o îmbinare a metodelor tradiționale cu cele digitale, moderne? 

Rareș Tohănean: Rolul profesorului, în școala tradițională, era acela de furnizor de informație. Ei bine, în zilele noastre, totul s-a schimbat după generalizarea și democratizarea accesului la internet. Informația a încetat să mai fie monopolul profesorului, ea vine din toate părțile și în cantități uriașe.

Școala pierde din vedere anumite aspecte ale dezvoltării copilului – cum ar fi inteligența emoțională, abilitățile practice și științifice, nevoia de nou. Vorbim despre aspecte pe care școala tradițională le cere unui copil, dar nu are mecanismele necesare pentru a le cunoaște și de a le înțelege. Astăzi școala încă înseamnă caiet, creion, tablă, cretă, ori copiii din ziua de azi au alte așteptări de la cei care îi educă, de la cei care le transmit informația. Copiii vor sunet, copiii vor culoare, vor interactivitate. Sunt și profesori care au înțeles foarte bine acest lucru și au integrat tehnologiile multimedia în procesul lor didactic. Practic, au fost nevoiți să își adapteze conținutul lecției astfel încât să aibă atenția clasei pentru 50 de minute – au venit la clasă cu smart phone-ul, au recomandat tutoriale de pe YouTube etc.

Rolul școlii s-a schimbat și se schimbă permanent. Acest rol se schimbă sub presiunea societății și, în general, este nevoie de schimbarea unei generații ca schimbarea să se producă. Astăzi avem nevoie ca școala să se adapteze la schimbări care se produc mai repede, uneori de mai multe ori în cadrul aceleiași generații. Nu mai putem aștepta schimbarea generației pentru a schimba școala, trebuie să învățăm cu toții din mers.

Digitaliada: Sunteți câștigătorul premiului I al concursului #Digitaliada de materiale digitale educaționale. Dumneavoastră sunteți inginer IT. Cum ajunge un programator să aducă plus valoare învățământului unei țări? 

Rareș Tohănean: Consider că aducem plus valoare atunci când identificăm o nevoie. Soția mea este psihoterapeut și lucrează cu copiii în domenii extracurriculare. Am stat foarte mult de vorbă, am ajutat-o, în sensul că de fiecare dată când ea concepea un curs, am venit cu idei tehnice, de informatician, de om care știe să culeagă informații. În felul acesta am ajuns să mă implic ușor, ușor în proiectele soției și mi-a plăcut foarte mult. În plus, avem doi copii care pun mereu întrebări, vor să știe lucruri și e nevoie, ca părinte, să dai un răspuns. Nu poți să lași copilul cu „De ce-ul” în brațe, trebuie să îi explici, să îl faci să înțeleagă. Așa am ajuns să dezvoltăm programe de educație complementară școlii.

Digitaliada: Ce reprezintă pentru dumneavoastră educația digitală?

Rareș Tohănean: Am îmbrățișat educația digitală pentru că, pentru mine, ca programator, a fost foarte simplu. Știu ce înseamnă digitalul, știu să recunosc adevărata interactivitate și să împărtășesc din experiența mea pentru a crea viitor. În zilele noastre tehnologia ne permite să facem unele lucruri, ne permite să dam copilului o parte din control, astfel încât să poată învăța. 

Digitaliada: Ce reprezintă concursul de materiale digitale #Digitaliada pentru dvs.? 

Rareș Tohănean: #Digitaliada a fost o oportunitate. Eu deja lucram la câteva materiale video, alături de alți doi profesori de matematică, iar proiectul a venit la momentul potrivit, ca un tren în care m-am urcat din mers. Mai era puțin timp până la termenul limită, dar am aplicat cu câteva filme de matematică, și, iată, am și câștigat. M-am bucurat foarte tare.

Colaborând cu profesori de matematică cu experiență la clasă, am urmat curricula, așa se face că materialele video cu care am câștigat concursul de materiale digitale educaționale #Digitaliada fac parte din curricula pentru clasa a 5-a, la matematică. Dar una este să respecți programa școlară și alta este să te rezumi doar la tablă, cretă și caiet, la a da o informație și atât. În zilele noastre avem multe feluri de a le explica elevilor noțiuni noi. Filmele, materialele video sunt o metodă foarte bună ca suport de predare, dar la noi se pare că nu a ajuns încă această tendință, așa cum am văzut în alte state. Există, în SUA, platforme de educație care primesc finanțare din partea statului, și astfel școala nu le plătește, părintele nu le plătește, dar elevii au acces la ele și învăță cu ajutorul lor. 

Digitaliada: Pe dumneavoastră cine vă plătește? 

Rareș Tohănean: Pe mine nu mă plătește nimeni. Părinții din România nu sunt obișnuiți să plătească conținut educațional digital, programe, platforme educaționale, aplicații etc. Deși am lansat de mai mult timp o platformă educațională, am clienți plătitori cât degetele de la mână. 

Digitaliada: Ce vă motivează? 

Rareș Tohănean: În primul rând, cei doi profesori care îmi spun cum folosesc aceste resurse și ce rezultate au la clasă, iar aici vorbesc despre soții Morar, care sunt amândoi profesori de matematică în Întorsura Buzăului, județul Covasna, de unde sunt și eu. Acești profesori m-au motivat să merg înainte pentru că mi-au spus cum reacționează copiii. Este o altă atmosferă. În momentul în care profesorul intră la clasă, iar elevii se așteaptă să vadă un film, este o altă atmosferă decât atunci când profesorul intră și întreabă de teme. O oră de matematică poate începe cu 10 minute de film educațional, apoi discuții, verificarea temelor, iar profesorul își poate continua ora în mod normal. Cu o astfel de interacțiune elevii devin mai interesați de oră. După o introducere video, profesorul își continuă ora în mod firesc, dar plecând de la o expunere video. Elevii înțeleg mai repede, unde nu înțeleg, întreabă, ceea ce este un lucru foarte bun.

În procesul de învățare există două momente, momentul „aha!” și momentul „au!”. Momentul „aha” este momentul descoperirii. Aceste filme îi lasă pe copii nedumeriți în mod voit, astfel încât profesorul să fie cel care aduce greutate informației, practic, îi oferă copilului aceeași informație, dar în profunzime. Acela este momentul când acei copii spun „aha, deci așa e!”. Dar, la sugestia elevilor și profesorilor, am făcut un sistem de evaluare, după lecție, care este cu adevărat interactiv. Apare întrebarea în video, se cere răspunsul, iar dacă răspunsul este corect, elevul trece mai departe. Dacă răspunsul este greșit însă, se deschide automat filmul care îi arată elevului modul în care se rezolvă exercițiul respectiv. Acesta este cel mai bun moment de a învăța, momentul în care ai greșit. Copilul are momentul de „au”, în care își dă seama ce a greșit și vede varianta corectă de rezolvare. 

Digitaliada: Mergeți să vă prezentați programele digitale școlilor din România? Cum vă primesc? 

Rareș Tohănean: Mergem, evident, să prezentăm programele noastre extracurriculare școlilor din România, dar este greu. Este greu pentru că adaptarea adulților la educația digitală este greoaie, iar infrastructura, partea tehnică, logistică lipsește în multe dintre cazuri.

Dar să știți că am văzut și exemple de școli în care tehnologia, dacă există, stă pe dulap, cum ar fi proiectorul, sau pe catedră, cum ar fi un laptop, fără să le deschidă nimeni. Este greu să ne desprindem de un obicei, chiar dacă acest obicei nu mai este deloc productiv. Este necesar ca profesorii să înțeleagă că elevii se plictisesc la clasă doar cu creionul, caietul, tabla și creta.

Acasă au acces la telefoane inteligente, laptopuri, tablete, aplicații, jocuri, tutoriale. Am mers în școli, dar să știți că nu am așteptări. Eu prezint filmele pe care le fac pentru orele de matematică, dar nu pot obliga pe nimeni să le folosească. Dacă nu înțelegem că tipăritura nu mai este singura sursă de învățare, atunci nu putem să spunem că ies de pe băncile școlii copii pregătiți pentru societate. 

Digitaliada: Aveți informații despre diferențele de evoluție și raportare la nou dintre un elev care a fost expus educației digitale și unul care a fost educat doar pe baza învățământului tradițional? 

Rareș Tohănean: Suntem încă în momentul în care extragem date din statisticile de utilizare. Este încă prematur, pentru că nu avem destule informații pe care să le analizăm. Dar am descoperit aspecte interesante, capturate de platformă, pe care le putem pune la dispoziție unor cercetători din domeniul educației. Ne-am arătat disponibilitatea și dorința de a coopta specialiști de la Institutul de Științe ale Educației pentru a le pune la dispoziție date de utilizare și de trafic, adică date existente, dar pot, la cerere, să ofer și alte informații relevante pentru o cercetare. 

Digitaliada: Aveți alături de dumneavoastră voluntari psihologi, psihoterapeuți, informaticieni și profesori de matematică. Cum se creează un hub de educație digitală? De unde chemarea?

Rareș Tohănean: Suntem toți oameni pasionați de dezvoltarea educației digitale în școlile din România și nu câștigă niciunul dintre noi bani din asta.

Fiecare dintre noi avem meserii, familie, treburi, dar reușim să găsim resurse și să facem aceste proiecte suplimentar, în plus față de munca noastră. Să știți că dacă un om face ceva din plăcere, dincolo de obligativitatea față de un șef, a unei autorități, fără să fie împins de la spate, chiar ies lucruri minunate. Important este să stăruiești, fără să te simți dezamăgit dacă ceva nu se leagă.

Dacă am pornit pe acest drum, este de datoria noastră să îl ducem la bun sfârșit. În plus, suntem o echipă de oameni dedicați, psihologii de la cabinetul soției, profesorii de matematică precum dl Morar, la care se adaugă profesorii care ne dau feedback și ne ajută să ne îmbunătățim munca.