Hunor Balazs-Gal este unul dintre profesorii poveste, în jurul cărora copiii se adună ca în fața unui povestitor din alte vremuri.
Uită că sunt la școală, uită că trebuie să plece acasă și sub nicio formă nu vor să audă că nu fac ora de TIC în laborator, chiar de-ncepe vacanța imediat după. Iar cheia profesorului către mințile curioase ale copiilor este cheia cu care descuie ușa laboratorului Digitaliada. Uimit de rezultatele copiilor altminteri cu note mici, Hunor Balazs-Gal atrage toți copiii în vârtejul cunoștințelor predate altfel.
Ca sub bagheta unui vrăjitor, copiii intră în ritmul unei ore atipice: minutele scapă regulilor lumești, iar curiozitatea se întinde cât e internetul de mare. Când serios, când în glumă, profesorul de informatică ne povestește:
Prof. Hunor Balazs-Gal: Fiecare clasă are un elev pe care eu îl numesc ‘planton’. Acest elev mă așteaptă unde parchez mașina și mă întreabă: domn’ profesor, ne dați și nouă cheia de la laborator mai repede? Deci mă așteaptă elevii, în timp ce la alte ore trebuie să umble profesorul după ei. Copiii folosesc aplicațiile, iar cei care mai rămân în urmă la oră, care nu au terminat toate etapele, continuă, continuă chiar fără să știu eu. Nu se joacă pe altceva, nu sunt plictisiți. Deci sunt foarte atrași de aceste aplicații, care îi fac pe ei să înțeleagă mai bine o lecție. E chiar bine de tot pentru ei. Dar eu? În loc să stau liniștit aici, singur [în laborator, în orele când nu are de predat - n.red.], vin copiii peste mine, nu? [Râde - n.red.]
Digitaliada: Simțiți că, dincolo de joc și de entuzismul specific vârstei, ei acumulează și cunoștințe?
Prof. Hunor Balazs-Gal: Rămân și cunoștințe, iar dacă noi mergem consistent pe acest stil, sigur o să fie roade. Nici nu se pune problema altfel. De exemplu, să luăm o situație în care eu le dau elevilor teme de casă. Vine un copil și spune că și-a uitat caietul. Eu pot să-l cred sau pot să nu-l cred. Însă, dându-le teme digitale, le dau codul, ei acasă parcurg testul și ce am observat: că sunt copii care au făcut tema și de 3 ori până au atins 100%. Mă bucură. Ei sunt elevii cu note mai mici la alte materii, dar aici de multe ori am văzut și este foarte interesant: acei copii sunt mai buni. În general, elevii foarte buni, de 10, se concentrează asupra tuturor lecțiilor, asupra tuturor materiilor. Un copil care, poate, la alte materii este mai slăbuț, că se plictisește, nu scrie, aici este captat și este printre primii. Și chiar erau surprinși copiii, semestrul trecut, după testare: elevul care se cunoștea că este de 6-7 aici este de 9-10. De ce? Fiindcă a realizat temele, și-a adus aminte: măi, această întrebare am mai văzut-o undeva, răspunsul este acesta, și a rămas cu ceva.
Digitaliada: E oare aceasta și o formă de automotivare pentru copiii care până acum credeau că nu pot mai mult? Se schimbă algoritmul de învățare?
Prof. Hunor Balazs-Gal: Se schimbă algoritmul, da. Elevii mai ‘slabi’, zicem noi, câștigă curaj, se cred și ei mai elevi, să spun așa. Până acum, erau catalogați că nu prea fac față, dar încep să aibă încredere în ei înșiși și țin pasul.
Digitaliada: Au existat momente memorabile după venirea tabletelor în școală?
Prof. Hunor Balazs-Gal: Da, copiii nu mai vor să plece acasă. De foarte multe ori vor să vină în laborator, vor să facem activități, vin cu ideile lor, vor să mă ajute: "Domnu’, am găsit o aplicație bună! Ia uitați, poate să facă asta, asta, asta!”. Deja, Digitaliada le-a deschis un pic orizontul. Sunt mai preocupați, mai implicați. Pentru mine e clar, fără tehnologie digitală nu se poate preda informatica. De aceea, dacă nu avem la îndemână echipamente digitale, nu putem să ținem ritmul cu elevii și nu putem să predăm cu eficiență. Pentru mine, Digitaliada e un ajutor enorm.